#1
69. Troleul 69 (cred). Deloc aglomerat, destule scaune libere. La Tricodava urcă o piţipoancă. Fustă mov, "ciocate", codiţe, briz-briz-uri atârnate de gât, tricou "de plasă", sutien mov... ce mai, asortată şi în ton cu moda. La ureche ţinea telefonul, mov evident. Din când în când mai îngâna câte un "îîîhîîîm, mdeah..". La un moment dat grăieşte către "interlocutaura" sa:
"-Nu ştiu fatăăă, nu mai cobor că şi aşa întârzii. Lasă, fatăăă, că mergem desearăăă, amândouăăă...daaaa, la secretariat la facultate"
Asta printre plescăilile de ciungă. La "Sibiu", când a făcut autobuzul stânga spre "Favorit" conversaţia piţipoancei a luat sfârşit.
Brusc, trezită parcă la realitate, caută disperată din priviri un reper, ceva, care să-i dea de ştire pe unde se află. Odată plecat autobuzul din staţie de la Favorit se-ntoarce plină de "respect" spre "colegul" de scaun şi-ntrebă: "Ăăăăăh, da' Orizontu' pă unde e?"
Trezit din visare, bătrânelul de lângă ea, o fixează preţ de câteva secunde, o măsoară din priviri, zâmbeşte, îşi întoarce privirea spre geam şi-i zice: "Vezi dumneata, domniţă, cum priveşti în zare, depaaaarte-depaaarte, unde se-ntâlneşte pământul cu cerul, ei bine, acolo să ştii că este orizontul". Zâmbeşte hâtru, din nou, şi-şi reia "contemplarea" peisajului.
Piţipoanca a coborât pe bd. Regina Elisabeta. Nu vreau să mă gândesc la ce facultate e...
#2
O bătrânică face slalom cu viteza melcului printre maşinile oprite la semafor, şi-agită plasa către autobuz. Răbdător, şoferul o aşteaptă, ţinând doar prima uşă deschisă special pentru bătrânică. Ajunge, într-un final, la autobuz, pune un picior pe scară şi întreabă:
"-La spital ajunge, maică?"
Întrucât staţia era foarte aproape de un spital, întrebarea (ce nu şi-a găsit niciun răspuns, la prima încercare) nu a făcut decât să stârnească zâmbetele celor din jur.
O doamnă aflată ceva mai aproape încearcă să "culeagă informaţii":
"-La ce spital vrei să ajungi, mamaie?"
"-Da maică, la spital, la spital...."
Deja se făcuse verde, coloana plecase de câteva secunde, riscând să piardă şi verdele ăsta, şoferul deschide uşa cabinei şi-şi încearcă şi el norocul:
"-Unde vrei, mamaie, să mergi?"
Bătrânica pune din nou placa:
"-Maică, mergi la spital?!"
"Nu, mamaie!" şi închide uşa... "numai când sunt bolnav rău..."
